Articole

Articol publicat inițial de Republica Am plecat din Cluj în 1998, lăsând în urmă un oraş cu clădirile spoite pentru ochii superficiali ai lumii şi băncile văcsite în culorile tricolorului, ca să-ți poți aşeza patriotic dosul fredonând liniştit “noi suntem români”. Am plecat să fac Teatrologie la Bucureşti din “oraşul în care nu se întâmpla...

Există o zicere în spațiul digital care, pe măsură ce devine tot mai populară, ne aruncă tot mai adânc în hăul plafonării: „nu ne mai facem bine“. Se lipeşte tot mai des, ca o ştampilă bolnăvicioasă, de felurite forme de gafe, inepții, abuzuri sau acte de sub-civilizație care izbucnesc senine în Cetatea sociopolitică, înnegurându-ne idealurile...

În 2004, am primit unul dintre cele mai ciudate brief-uri de creație: să inventez pentru un promo de știri niște scrisuri mai dificil de decriptat pentru telespectatorul obișnuit; niște cuvinte care să-l intrige, să-l scoată din starea de cartof de canapea și să-l oblige pentru un moment să-și pună niște întrebări despre „ce a vrut...

Este pedagog, psiholog, medic, contabil, zugrav, tâmplar, IT-ist, agent de turism, fotograf și profet. În fiecare zi, pe WhatsApp, în Consiliul de Administrație al școlii, în Asociația de părinți și în Comitetul clasei. Este o subspecie din ce în ce mai populară și mai agresivă, dirijând educația din impostura unui individ documentat, zelos și vizionar....

Nu știu alții cum sunt, dar eu mi-am petrecut ultimii 41 de ani de viață primind același sfat din toate părțile, de la familie și prieteni, la colegi sau tovarăși ocazionali de carieră sau de drum: „Nu mai fi așa sensibilă!“ Cu timpul, am ajuns să cred că sensibilitatea este o slăbiciune, un defect care...

Reînarmați cu un arsenal de pensule, culori, carioci, tuburi (de vopsea, de lipici, de aracet), cu stocuri de hârtie creponată, colorată, lucioasă și cartonată, suntem printre norocoșii care inaugurăm semestrul al doilea cu „școala altfel“. În anul în care tot ce am trăit, gândit și simțit a devenit „altfel“, într-o lume în care ne-am distanțat...

După doi ani în care am muncit-de-oriunde, oricând, în următoarele două săptămâni am decis să muncesc-de-nicăieri. Punct, stop joc. Pentru sănătatea mea mintală, îmi recomand o pauză adevărată, în care aleg să ignor orice email sau mesaj legat de serviciu. Nu e nimic personal, e pauză de business şi de neliniști. Intenționez să-mi înscenez o...

Jumătate de viață am trăit printre vedete: strălucire, succes, exuberanță, dar și multe ifose, orgolii, bătălii cu miza unei sprâncene mai arcuite sau a umbrei lăsate de o șuviță pe obraz, jigniri aruncate cu superioritate de Dumnezei către muritorii din spatele camerelor. Te-ai aștepta ca niște oameni încununați de succes, îndestulați cu faimă, bogăție și...

A fost o vreme când îmi zvâcnea tâmpla dacă vedeam întâmplător pe net o poză cu o casetă și un creion HB galben lângă, revendicându-mi în sinea mea cu o oarecare mândrie apartenența la generația care înțelegea acest mesaj dintr-o privire: generația săritoare de elastic, fugărită de rațe și de vânători, uitată cu orele printre...

Am crescut într-o familie de profesori, cu un respect uriaș pentru această vocație. Mama, profesoară de matematică, a învățat generații de elevi să iubească tainele și mecanismele acestei materii, transformând-o dintr-o corvoadă imposibilă într-o victorie a logicii și a gândirii. Moștenise acest har de la părinții ei, profesori de matematică și de română într-un colț...

Într-un apartament din Maastricht, Olanda, Bogdan Ivănel și doi prieteni s-au adunat în 2015 motivați de convingerea absolută că trebuie „să schimbe ceva“. Era noiembrie, după tragedia din Colectiv. Doctor în drept, Bogdan s-a gândit imediat la locul în care cetățeanul împarte dreptate: secția de votare. Fără a fi un expert în tehnologie, în minte...

Într-o clinică privată, o doamnă în miezul vieții se fâțâie cu masca pe bărbie. Politicos, i se atrage atenția că masca trebuie purtată peste nas. – Deaaaa, spune cu lehamite, dând din mână superior și cu scârbă, în semn de „mai lasă-mă!“. Tânără și perseverentă, fata care ia febra la intrare nu renunță. – Doamnă,...

În fața ecranului nu miroase a tămâie. Pereții nu sunt pictați în sfinți. Geamurile nu au culoare și chip. Cântările nu se revarsă cu ecou mistic direct în suflet. Vocile nu au profunzime. Trăirea poate nu are adâncime. Dar lumânarea pâlpâie la fel, avidă de speranță. Gândurile străbat istoria, urcă pe Golgota, mor răstignite în...

Vorbind cu prietena mea bună, coordonator de programe la Fundația Special Olympics România, despre provocările izolării, ale muncitului, școlitului și șezutului #încasă, dar și despre campania globală de repoziționare a sistemului comunist în salvator măreț al umanității, ea mi-a atras atenția că există un concept abuzat prin repetiție obsesivă în ultimul timp, de parcă tocmai...

La final de februarie, când m-am întors de la Madrid, în avion am nimerit un loc pe scaunele de lângă ieșirea de urgență. Înainte de a decola, am fost întrebați dacă suntem de acord să ajutăm echipajul la evacuarea pasagerilor în cazul unei situații de urgență. „NU!‟, a strigat prompt un june îmbibat excesiv în...

Când era în liceu și a fost îndemnat să dea la IATC, a întrebat „ce-i aia?” – suna ca ITB, a crezut că e ceva cu mașini. Valentin Teodosiu, pe atunci „un elev tâmpit cu talent”, voia să dea la engleză. În ’73, a dat admitere la Institutul de artă teatrală și cinematografică din București...

Copleșită, dar mândră, timidă, dar bucuroasă, recit și cânt tot ce știu în fața unui domn cu plete și cu o barbă stufoasă adevărată, învăluit într-o șubă de cioban, cu o voce groasă, ca de tunet, sprijinit într-un toiag ce pare că l-a moștenit direct de la Burebista. Nu este întruchiparea tradițională a Moșului, dar...

Când a deschis ochii într-o dimineață oarecare de sâmbătă, după o noapte liniștită, doamna X nu a știut că în mai puțin de opt ore îi va închide definitiv. Dacă ar fi intuit ce va urma, probabil că ar fi zăbovit pe fiecare detaliu din casa ei din Ploiești, pentru a fotografia totul pentru eternitate...