Viorela MihaiReînarmați cu un arsenal de pensule, culori, carioci, tuburi (de vopsea, de lipici, de aracet), cu stocuri de hârtie creponată, colorată, lucioasă și cartonată, suntem printre norocoșii care inaugurăm semestrul al doilea cu „școala altfel“. În anul în care tot ce am trăit, gândit și simțit a devenit „altfel“, într-o lume în care ne-am distanțat forțat de familie, de prieteni, de confortul previzibilului și de echilibrul siguranței, școala altfel sună pleonastic. Și totuși, mergem înainte pe o structură de an școlar bătută în piatră, ca și poruncile lui Moise, făcând abstracție de vremuri și de circumstanțe. Imuabilă și intransigentă, programa își continuă drumul prin viețile noastre încâlcite, garant al statorniciei Educației în fața imprevizibilului – o va face și la toamnă, când elevii care schimbă ciclul școlar vor fi trozniți de mulți dintre noii profesori cu un aer degajat, în timp ce își vor aminti neputincioși de orele grăbite de pe WhatsApp.
Un scurtcircuit de un an într-un sistem de educație axat obsesiv pe performanță a creat în rețea dezechilibre care se vor resimți pe termen lung. Cine și cum evaluează impactul? Cine regândește programa următorilor ani și cum vor fi reintegrați în circuitul școlar copiii care au pierdut cursa online sau nu au avut acces la nicio formă de școală? În multe cazuri, calificativele finalului de semestru pandemic au reconfirmat un adevăr trist și foarte cinic: sistemul continuă să noteze starea materială a familiei și condiția ei socială mai degrabă decât potențialul elevului. Când din clasa a patra părintele este depășit de exercițiile de matematică primite de copil ca temă pentru acasă, problema nu este a părintelui, ci a școlii de masă care își ratează an după an menirea de a oferi oportunități de educație tuturor elevilor înscriși în sistem, indiferent de meseria lu’ tata. Excelența se predă în clase dedicate performanței, nu într-un învățământ de masă cu elevi stivuiți în containere în curtea școlii, puși de-a valma într-un cuibar în care unii își vor putea cloci un viitor de aur datorită meditațiilor, iar alții vor scurma în noroi ca proaspeți absolvenți ai analfabetismului funcțional.
O programă care îți pretinde din clasele primare să descifrezi ortograme care altădată se regăseau în examenul de gramatică pentru concursul de admitere la Drept este din același film SF cu o navă spațială care tocmai a aterizat lângă toaleta din fundul curții – putea-i-te-ai oare împotrivi?!
Dacă școala nu va deveni „altfel“ în fiecare zi, adică mai accesibilă, mai inteligibilă și mai practică, în bilanțul pandemiei vom crea o nouă coloană de victime nevinovate: copiii cu insuficiență școlară acută, peste al căror viitor putem întoarce de pe acum plăcuța cu „închis“.
