Zepelin Media
Într-o clinică privată, o doamnă în miezul vieții se fâțâie cu masca pe bărbie. Politicos, i se atrage atenția că masca trebuie purtată peste nas.
– Deaaaa, spune cu lehamite, dând din mână superior și cu scârbă, în semn
de „mai lasă-mă!“. Tânără și perseverentă, fata care ia febra la intrare nu renunță.
– Doamnă, v-am rugat, masca trebuie să acopere gura și nasul.
Imperturbabilă, doamna se îndreaptă spre recepție cu masca pe bărbie.
Suntem toți numai ochi, sleiți de căldură, respirând și vorbind greu din spatele fâșiilor de pânză. Scandalul plutește gros și parșiv în aer.
La recepție, doamnei i se atrage din nou atenția, cu amabilitate. Nicio reacție. Mă despart doi metri și un pacient de o mini-revoluție în acțiune: „nu mă puteți obliga“, „am transpirat“, „mi-e cald“, „oricum ne vom îmbolnăvi cu toții“.
Câțiva doctori au ieșit din cabinete. De nervi, de frustrare, de neputință, încep mâncărimile: ne scărpinăm fețele cu umerii, visând la vremurile în care ne puteam roade unghiile oricând, oriunde. Noi toți, ăia proști, de respiră greu. Mai puțin doamna! Ea știe „că virusul va trece singur“, „că toate măsurile sunt degeaba“, „că mor mai mulți oameni de cancer“. În măștile din jur, injurii aburinde se înghesuie sub respirațiile grele.
– Nu se va schimba nimic până nu-i dăm afară din clinică! Nu-ți place
masca, fă-ți programare la Doctor Google! Un medic tânăr trântește ușa şi se reîntoarce la muncă.
Într-un final, doamna își acoperă gura, ca o concesie făcută cenzurii.
Coronavirusul ne-a îmbolnăvit în primul rând de libertate. Niciun eveniment aniversar din 2019 n-a activat în oameni fiorul beneficiilor celor 30 de ani de libertate mai puternic decât această pandemie. O libertate dulce, mustind de drepturi, fără nicio obligație. Libertatea iresponsabilă, egoistă, trufaşă şi nesimțită. Brusc, nu „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu“. Nici Porțile de Fier nu mai sunt așa de grozave când ai un buletin care te poate face zeu pe o plajă din Grecia.
Trecutul glorios nu-ți mai râde în soare argintiu când simți că gratiile de fier ale restricțiilor îți încătușează prezentul. Dilema „ce ne-a adus bun libertatea“ a fost rezolvată. Ne-am devirusat de îndoială: vrem înapoi libertatea noastră totală, nici nu mai contează dacă Revoluția a fost „regizată“ sau „reală“. Ne-a adus dreptul de a fi mai presus de orice lege. Dreptul de a alege să credem ceea ce ne convine pentru a nu fi obligați să renunțăm la egoismul și la comoditatea noastră.
Această specie nou creată de români liberi cu tânguială prelungă are ceva din rebeliunea funestă a unei Dacii cu număr fără soț care a ieșit trufașă pe stradă să se accidenteze pe sine și pe ceilalți în week-end-ul în care doar mașinile cu număr par aveau dreptul să iasă la plimbare. După 30 de ani, în ei s-a declanșat spiritul unei Revoluții care nu va salva pe nimeni.
