4 august 2020
Într-o clinică privată, o doamnă în miezul vieții se fâțâie cu masca pe bărbie. Politicos, i se atrage atenția că masca trebuie purtată peste nas. – Deaaaa, spune cu lehamite, dând din mână superior și cu scârbă, în semn de „mai lasă-mă!“. Tânără și perseverentă, fata care ia febra la intrare nu renunță. – Doamnă,...
Citește mai mult
18 aprilie 2020
În fața ecranului nu miroase a tămâie. Pereții nu sunt pictați în sfinți. Geamurile nu au culoare și chip. Cântările nu se revarsă cu ecou mistic direct în suflet. Vocile nu au profunzime. Trăirea poate nu are adâncime. Dar lumânarea pâlpâie la fel, avidă de speranță. Gândurile străbat istoria, urcă pe Golgota, mor răstignite în...
Citește mai mult
5 aprilie 2020
Vorbind cu prietena mea bună, coordonator de programe la Fundația Special Olympics România, despre provocările izolării, ale muncitului, școlitului și șezutului #încasă, dar și despre campania globală de repoziționare a sistemului comunist în salvator măreț al umanității, ea mi-a atras atenția că există un concept abuzat prin repetiție obsesivă în ultimul timp, de parcă tocmai...
Citește mai mult
24 martie 2020
La final de februarie, când m-am întors de la Madrid, în avion am nimerit un loc pe scaunele de lângă ieșirea de urgență. Înainte de a decola, am fost întrebați dacă suntem de acord să ajutăm echipajul la evacuarea pasagerilor în cazul unei situații de urgență. „NU!‟, a strigat prompt un june îmbibat excesiv în...
Citește mai mult
24 februarie 2020
Când era în liceu și a fost îndemnat să dea la IATC, a întrebat „ce-i aia?” – suna ca ITB, a crezut că e ceva cu mașini. Valentin Teodosiu, pe atunci „un elev tâmpit cu talent”, voia să dea la engleză. În ’73, a dat admitere la Institutul de artă teatrală și cinematografică din București...
Citește mai mult
26 decembrie 2019
Copleșită, dar mândră, timidă, dar bucuroasă, recit și cânt tot ce știu în fața unui domn cu plete și cu o barbă stufoasă adevărată, învăluit într-o șubă de cioban, cu o voce groasă, ca de tunet, sprijinit într-un toiag ce pare că l-a moștenit direct de la Burebista. Nu este întruchiparea tradițională a Moșului, dar...
Citește mai mult
19 octombrie 2019
Când a deschis ochii într-o dimineață oarecare de sâmbătă, după o noapte liniștită, doamna X nu a știut că în mai puțin de opt ore îi va închide definitiv. Dacă ar fi intuit ce va urma, probabil că ar fi zăbovit pe fiecare detaliu din casa ei din Ploiești, pentru a fotografia totul pentru eternitate...
Citește mai mult
22 august 2019
Mama se pregătește lent și fără entuziasm de paradă. Tata își face resemnat nod la cravată. Nimeni nu spune nimic. E 23 august 1987 și astăzi împlinesc 8 ani. Încerc să mă țin tare, dar adevărul este că îmi vine tare să plâng – sunt profesori, sunt în vacanță, de ce trebuie să plece la...
Citește mai mult
1 august 2019
„În decembrie 1989, când mergeam spre Piața Universității, lumea era a mea – erau arme și gloanțe în jur, dar eu mă simțeam cel mai liber om din lume. Acest moment mi-a rămas în ADN.” Așa a început Oana Pellea să ne vorbească despre libertate, cu lacrimi în suflet și zâmbet în ochi, în decorul...
Citește mai mult
22 iulie 2019
Zecele meu nu este perfect. Nu are postură, echilibru sau siguranță deplină. Nu evoluează la sol cu spatele drept și cu pieptul înainte. Nu plutește elegant deasupra bârnelor. Zecele meu este șchiop și se zbate între paralele: lumea de afară și lumea dinăuntru. Lumea cu relații și bănci unde se împrumută succesul și lumea simplă,...
Citește mai mult
3 iunie 2019
Înainte să împlinim 100 de ani, am trimis două mesaje: unul lui John Oliver, comediantul de pe HBO, și altul Papei Francisc. Atinsesem un paroxism al frustrării, mă curta perfid depresia pesedistă de centenar, și atunci m-am gândit la cele două stări care ar fi putut aduce puțină lumină în bezna solemnistă a aniversării din...
Citește mai mult
27 mai 2019
Recunosc, am fost o singură dată la o ședință de bloc. Abia mă mutasem în Drumul taberei. Prezența mea a coborât media de vârstă cu vreo 40 de ani. M-a dezamăgit atât de mult bârfa despre caloriferul și buda vecinului încât n-am mai călcat neam pe la întâlnirile clubului de geriatrie. Eram studentă și n-aveam...
Citește mai mult
26 aprilie 2019
Într-o zi, m-am pierdut în facturi, trafic, șefi, ordonanțe, revocări, demisii, social media, disperări, seriale, certuri și stres. Când am încercat să mă adun, m-am trezit că trecuseră vreo trei ani. „Unde naiba ai fost?”, am întrebat chipul rătăcit din oglindă. „Am fost la serviciu, cu 85-ul. Am fost în ședințe interminabile și frânturi de...
Citește mai mult
12 aprilie 2019
S-a anunțat inspecție în școală. Au urmat indicațiile de regie: copiii să vină îmbrăcați în cămașă; să le pregătim un portofoliu cu toate fișele de peste an; creioanele să fie ascuțite și frumos orânduite în penar; sticlele de apă să aibă etichete cu numele elevilor; gustarea să fie servită pe un prosopel. „Nu trebuie să...
Citește mai mult
23 martie 2019
La ora douăsprezece și un sfert, Catedrala Sfântul Iosif din București este neîncăpătoare. E duminică și, de la altar, preotul Wilhelm Dancă, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității București, vorbește răspicat, cu o seninătate naturală și o rezervă latentă de umor, despre marele mister care este Dumnezeu, cercetând mereu fețele oamenilor care vin...
Citește mai mult
6 martie 2019
Ne-a prins rafala de ploaie în Hyde Park și, până ne-am cuibărit sub bolta unui copac, hainele s-au lipit de noi. Uzi ciuciulete, cu mâinile depărtate de corp, ca niște roboți teleghidați de ploaie, nu ne puteam opri din râs: mama, tata și eu. Din când în când, mama își arunca o privire dincolo de...
Citește mai mult